Dupa unul dintre cele mai interesante albume ale anului trecut, singura trupa de True Scottish Pirate Metal revine cu aceeasi formula: riffuri de power\\speed excelente cu tenta folk, o voce guturala de pirat si versuri intentionat cliseistice. Macar la nivelul asta, trupa nu se ia in serios precum colegii de breasla de la Running Wild.

Black Sails at Midnight fusese prevazut de vreo doua EP-uri si suna deja bine inainte sa fie lansat. Piesa de inceput The Quest este o piesa care defineste clar sonoritatea albumului , urmata fiind de Leviathan, compozitie promovata cu ceva vreme inaintea lansarii albumului.  Daca repetitivitate te cam pleosteste pe primele piese, cand ajungi sa asculti Keelhauled iti cauti repede cana de bragă si sari la o hora metalista. Piesa este urmata de o balada nu foarte inspirata si de title track pentru ca albumul sa ne loveasca din nou cu No Quarter, un instrumental refacut de pe demourile de inceput ale trupei. Daca Pirate Song si Chronicles of Vengeance nu te conving, coverul din finalul albumului te aduce pe drumul cel bun. Wolves of the Sea este un cover dupa o piesa cantata la Eurovision, cover ce elimina exact elementul iritant la original: soundul pop.

Singurul lucru care lipseste de pe albumul asta este o balada de bodega suficient de inspirata. Lipseste acel Nacy the Tavern Wench. In rest, vant in panze celor de la Alestorm, o trupa care in cativa ani a reusit sa convinga prin stil si showul live ca merita sa fie luata in considerare pe scena power\\folk metal internationala.

Krossfire