O trupa care nu a reusit pana in prezent sa ma impresioneze, Freedom Call se numara printre zecile de trupe de power metal simfonic aparute in urma exploziei de la mijlocul anilor 90`. Practicanti ai binecunoscutului stil Hammerfall/Rhapsody, Freedom Call au fost in general laudati pentru executia formulei consacrate: voce in falsetto, riffuri bombastice, coruri si multa melodie.

In astfel de conditii poate nici nu m-as fi obosit cu Legend of the Shadowking daca nu mi-l baga cineva sub nas urland entuziast E genial!. Cum m-am distantat de aria asta a metalului, ma asteptam ca Legend of the Shadowking sa ma plictiseasca la fel de mult precum au facut-o materialele anterioare ale trupei.

Surprinzator, albumul nu este doar ascultabil ci si placut. Vocea, puternica de altfel,  este un cliseu in sine, unul aproape suparator. Totusi, carentele sunt suplinite de orchestratia si de aranjamentele muzicale peste asteptari. Lucrul asta devine evident inca din prima piesa, Out of the Ruins, care se deschide cu un cor in crescendo. Thunder God este o piesa clasica cu un riff apropiat de glam, pe cand Tears of Babylon si Merlin - Legend of the Past angreneaza intreaga forta a trupei intr-un regal power. Corurile destul de complexe si riffurile furioase tin albumul pe aceeasi linie, cu mici abateri precum Remember!, piesa compusa mai mult pentru solist. Tema lirica fantasy este evidenta inca din numele pieselor. Albumul se incheie intr-o nota discordanta, cu o piesa cu intro folk dar cu versuri ce evoca imaginea clasica a metalului: I`m a rebel, I`m a rocker, I`m a bloody motherfucker!.

In concluzie, fanii power nu vor avea probleme in a digera rapid albumul asta. Cei care, la fel ca mine, s-au distantat pe cat posibil de filonul simfonic nu se vor simti sufocati de mareea de clisee marca Freedom Call. Albumul marcheaza o vizibila imbunatatire a soundului trupei si este suficient de lejer incat sa incapa si in playlist-urile mai pretentioase.

  
KROSSFIRE