Relicva a ceea ce a urmat apoi sub denumirea de black metal (ma refer aici la originile curentului), DECEMBER MOON anticipeaza, prin contributia lui Dead (Per Yngve Ohlin, R.I.P 16.01.1969 - 08.04.1991) valorile screamingului si traseaza o caracteristica indispensabila pentru generatiile viitoare de vocali ai genului. Demo-ul autoprodus cu patru piese a vazut lumina in decembrie 1987 fiind reeditat pe vinil in 1993-1994 si reeditat, din nou, pe MCD in 2000 de catre Reaper Records intr-o editie limitata la 1000 de bucati, primele 300 avand bonus cite un poster. Line-up-ul cunoscut in productia acestui demo este: Dead -voce, Uffe Cederlung - chitara, John Lennant - chitara si voce,  Jens Nasstrom - bass si L-G Petrov - baterie.
Cu o productie proasta si un sunet murdar, tipic genului, ti se dezvaluie mizantropul DECEMBER MOON care la vremea lui a facut ravagii prin sonoritatile sale death-thrash metal, de multi fiind considerat chiar black metal... Cele patru piese vorbesc despre moarte, ocult, dezgust pentru o viata care nu este decit un drum catre moarte. Vocea lui Dead razbate  criptic printre riff-urile abrazive de chitara, sectia ritmica sustine arhitectura pieselor rupandu-se la break-uri pentru a lasa in prim plan parti de chitara rece. Pe ultima piesa  Disgusting Semla am auzit ceea ce nu credeam ca o sa aud vreodata si anume pe Dead  imitand parca, vocea lui Donald Duck intr-un ciudat dar catchy na- na-na -na na na-na-na-na-na.... pana cand toti ajung, in cor, sa cinte chestia asta...
Necrobutcher (Mayhem) spunea ca suicidul lui Dead i-a facut pe oameni interesati de scena black metal si chiar a schimbat-o.
Oricum ar fi, DECEMBER MOON este si va ramane un must have!

Grimmy